Pe 17 iunie 2025 aula Academiei Române a stat, mai mult ca oricând, sub semnul marelui Saligny. În cadrul simpozionului omagial “Anghel Saligny ‒ 100 de ani de la moarte” ‒ o inițiativă a Secției de Științe Tehnice a Academiei Române, desfășurată în parteneriat cu Academia de Științe Tehnice din România și CRIFST ‒ Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii ‒ o sumă de reprezentanți de marcă ai științei românești actuale s-au reunit pentru a evoca personalitatea multifațetată a unuia dintre cei mai mari și mai iubiți înaintași, reper, până în zilele noastre, al inginerilor constructori, ctitor și reformator în domeniul său de competență, ale cărui opere nu au încetat să fie privite cu admirație până în zilele noastre.

Un secol și mai bine de admirație pentru activitatea inginerului Anghel Saligny

Pe 17 iunie 2025, aula Academiei Române a stat, mai mult ca oricând, sub semnul marelui Saligny. În cadrul simpozionului omagial „Anghel Saligny ‒ 100 de ani de la moarte” ‒ o inițiativă a Secției de Științe Tehnice a Academiei Române, desfășurată în parteneriat cu Academia de Științe Tehnice din România și CRIFST ‒ Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii ‒ o sumă de reprezentanți de marcă ai științei românești actuale s-au reunit pentru a evoca personalitatea multifațetată a unuia dintre cei mai mari și mai iubiți înaintași, reper, până în zilele noastre, al inginerilor constructori, ctitor și reformator în domeniul său de competență, ale cărui opere nu au încetat să fie privite cu admirație până în zilele noastre.

Simpozionul omagial „Anghel Saligny
‒ 100 de ani de la moarte”

Cuvântul de deschidere al Președintelui Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a fost urmat de o serie de alocuțiuni:

• Mircea Dumitru, Vicepreședinte al Academiei Române și Președintele CRIFST – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii: “Anghel Saligny, Academicianul”

• univ. dr. ing. Nicolae Noica, Membru de Onoare al Academiei Române și Directorul General al Bibliotecii Academiei Române: “Acad. Ioan Bianu, Director al Bibliotecii Academiei Române (1884-1935), despre Anghel Saligny”

• univ. em. dr. ing. Valeriu V. Jinescu, Președintele Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR): “Anghel Saligny, Inginerul”

• univ. dr. ing. Radu Văcăreanu, Rectorul Universității Tehnice de Construcții București (UTCB): “Anghel Saligny, Profesorul”

și prelegeri tematice:

• em. dr. ing. Dan M. Frangopol, Inaugural holder of the Fazlur R. Khan Endowed Chair of Structural Engineering and Architecture la Universitatea Lehigh, SUA, Membru de onoare al AR si ASTR: “Reliability, Risk, Resilience and Sustainability of Highway Bridges under Multi-Hazards”

• ing. Victor Popa, ASTR, Președinte al Secției de Construcții și Urbanism: “Podurile rutiere peste canalele navigabile din România; Film: “Pasajul hobanat de autostradă peste DN1 la Bărcănești”

• dr. ing. Edward Petzek, Director General al SSF România: “Poduri eficiente și modulare concepute și aplicate în România”

Moderator al evenimentului a fost acad. prof. univ. em. dr. ing. Dan Dubina.

Anghel Saligny ‒ inginer

19 aprilie 1854, Șerbănești, jud. Galați – 17 iunie 1925, București
Membru corespondent al Academiei Române: din 31 martie 1892
Membru titular al Academiei Române: din 7 aprilie 1897
Vicepreședinte al Academiei Române în perioada 26 martie 1901 – 23 martie 1904
Președinte al Academiei Române în perioada 18 aprilie 1907 – 25 mai 1910

Statuia lui Anghel Saligny de la Constanța. Monument istoric A (Cod LMI CT-III-m-A-02924); Ridicată în 1957, din bronz. Sculptor: Oscar Han. Situată pe Bd. Elisabeta, colţ cu str.Ovidiu, deasupra Porţii nr. 1 Port Constanța; Statuia din bronz, înaltă de 3 metri, îl înfățișează pe Anghel Saligny (1854-1925), un inginer remarcabil care a contribuit esențial la modernizarea infrastructurii feroviare, fluviale și rutiere din România. El a fost cel care a proiectat și construit lucrări de mare anvergură precum podul peste Dunăre de la Cernavodă (1890-1895) și Portul Constanța (1899-1910). Statuia a fost amplasată simbolic la înălțime, în zona portului vechi, în apropierea unora dintre construcțiile sale aflate astăzi încă în picioare, precum silozurile de cereale. Sculptorul Oscar Han (1891-1976), artist controversat, a fost unul dintre cei mai importanți sculptori interbelici, cu opere expuse în principalele muzee și parcuri publice din România.

Spre aducere-aminte vom păstra un episod mai puțin cunoscut din viața lui Anghel Saligny, și anume relația de apropiere intelectuală și respect reciproc care l-a legat de un alt „cărturar având și el vocația ctitoritului”: Ioan Bianu ‒ filolog, bibliolog și istoric literar, Președinte, la rândul sau, al Academiei Române (1 iunie 1929 – 30 mai 1932), și cel care, în perioada 1884 – 1935, ca director al Bibliotecii Academiei Române, a avut un rol esențial în organizarea acesteia ca bibliotecă enciclopedică, ferm convins de „necesitatea de a se dezvolta la Academie o bibliotecă națională pentru studiile istorice, literare și filologice, care să servească toată țara și de la care să pornească și organizarea altora în principalele centre culturale”. Nu întâmplător, episodul a fost documentat de actualul Director General al Bibliotecii Academiei Române și Membru de Onoare al Academiei, prof. univ. dr. ing. Nicolae Noica.

Nu le-a fost dat multora să-și clădească destinul cu aceeași seriozitate și temeinicie cu care au ridicat semețe construcții ce dăinuie peste secole. Însă lui Anghel Saligny i-a reușit! Acest român cu rădăcini străine, dar român cu tot sufletul, s-a dedicat complet profesiei sale ziditoare, lăsând în urmă reușite tehnice impresionante, dar și laborioase lucrări publice și administrative.

La 9 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, echipa tânărului inginer Anghel Saligny demarează lucrările la proiectul căii ferate Fetești – Cernavodă, care includea și complexul de poduri dunărene. Cinci ani mai târziu, pe 14 septembrie 1895, suveranul bate ultimul nit la podul ce-i va purta numele o perioadă.

Proiectul lui Saligny, alcătuit din două poduri metalice, cel peste Dunăre și cel pe brațul Borcea, devine cel mai mare complex de poduri din Europa la acea vreme, o adevarată operă de artă inginerească!

Simbol al României moderne, podul de la Cernavodă este lucrarea care îi aduce făuritorului său recunoașterea unanimă a valorii.

Soarta a făcut ca Anghel Saligny să își intersecteze parcursul vieții cu un cărturar având și el vocația ctitoritului: Ioan Bianu. Dedicat lumii cărților și trăind în mediul academic, acesta avea să relateze emoțiile resimțite în ziua inaugurării podului, într-o scrisoare datată 11 ianuarie 1911: „Toți în jurul meu erau cuprinși de entuziasm și lăudau, fiecare în felul lui, pe inginerii români și pe conducătorul lor; toți se simțeau crescuți ca Români, în fața măreției lucrării, despre care puteau zice «este a noastră și este făcută de noi». Când cele 15 locomotive legate una de alta au sburat peste pod cu o iuțeală amețitoare, în țipătul ascuțit al fluerelor lor, în urletul sirenelor de la toate vapoarele și în bubuitul tunurilor de pe țărm, entuziasmul s-a schimbat în delir (…). Așa am fost cuprins și eu atunci de admirație pentru activitatea domnului A. Saligny”.

*Scrisoarea lui Ioan Bianu către Anghel Saligny*

Însă intrarea lui Saligny în rândul „nemuritorilor” (membri academiei - n.n) a fost una dificilă. Primul scrutin nu i-a fost favorabil, lipsindu-i câteva voturi necesare. Cu tact și înțelepciune, președintele forului, Nicolae Kretzulescu, a organizat o excursie pe Dunăre pentru academicieni, iar aceștia, la vederea uimitorului pod de la Cernavodă, au întrebat cine l-a proiectat și realizat. Răspunsul i-a surprins: „Cel pe care l-ați respins la scrutinul de acum câteva zile”. Astfel că, la următoarea rundă de vot, Anghel Saligny a fost ales cu unanimitate.

Apropierea dintre cei doi intelectuali marcanți a continuat, manifestându-se în mod deosebit între anii 1907 și 1910, când Anghel Saligny a fost Președinte al Academiei Române.

Despre academicianul Saligny, Ioan Bianu vorbea elogios într-un cuvânt de recunoștință: „În această instituție, de care mi-a fost și-mi este legată viața, dl Saligny apăru un om de un fel nou. Văzusem filologi tari la discuții și la argumente (…), ascultasem oratori care te fermecau cu frumusețea vorbei și cu eleganța frazei lor, scriitori din pana cărora curgea stilul armonios (…). Domnul Saligny este întâiul care gândește și își exprimă gândirea prin linii. Nu vorbește și nu scrie decât rar și numai atunci când necesitatea îl silește spre a explica altora gândirea sa”.

Sobrietatea, empatia și simțul practic ale lui Anghel Saligny, devenit Președinte al Academiei Române, se manifesta și în noua poziție. Sub conducerea sa sunt adoptate Regulamentul fondului de pensiuni și Regulamentul pentru serviciile Academiei, ambele venind în sprijinul funcționarilor instituției, care-i mulțumesc oficial printr-o scrisoare.

Anghel Saligny, „deprins, cum este, cu organizarea și conducerea unor servicii mari, unde atribuțiile și răspunderile trebuie să fie bine lămurite, domnul Saligny a văzut îndată punctele slabe și lipsurile serviciilor noastre, dezvoltate și organizate în mod cam patriarhal, și cu cea mai mare delicatețe, căutând să nu atingă pe nimeni, a adus îndreptări și îmbunătățiri. Îngrijirea sa principală era stabilirea răspunderilor și asigurarea stabilității lucrătorilor”, remarca Ioan Bianu, în același cuvânt menționat.

Si nu este de mirare ca, in baza prețuirii reciproce dintre acești doi intelectuali devotați misiunii publice, Anghel Saligny avea să-l propună pe Ioan Bianu Director General al Administrației Academiei Române, fiind primul titular al acestei importante poziții. Puterea extraordinară de muncă și devotamentul pentru slujirea națiunii l-au ajutat pe Ioan Bianu să facă față simultan acestei însărcinări complexe, ca și activității sale în fruntea Bibliotecii Academiei Române.

Numirea lui Ioan Bianu ca
Director General al Administrației Academiei Române

Se poate spune, așadar, că din întâlnirea și colaborarea dintre aceste mari personalități ale culturii noastre, România a avut numai de câștigat. Ceea ce au clădit acești oameni excepționali pentru viitor continuă să reziste. Și dați-mi voie ca, în acord cu admirația pe care Ioan Bianu și-a declarat-o deschis față de munca și opera lui Anghel Saligny, să omagiez și eu amintirea acestui constructor genial, căruia avem astăzi datoria să-i mulțumim.

Autor: prof. univ. dr. ing. Nicolae Noica - membru de onoare al Academiei Române
(Articol publicat în Revista Construcțiilor / Nr. 226 / pag. 54-57 / Iulie 2025)