POLARH Design: Palatul Nifon de pe Calea Victoriei - proiectat de arhitectul Paul Gottereau - aproape de finalizarea lucrărilor de restaurare

Written By Toate articolele din secțiune

Încă de la edificarea Palatului Nifon, în îndepărtatul an 1891, clădirea monumentală domină intersecția a două străzi istorice, Calea Victoriei și strada Doamnei, din apropierea Centrului Vechi al Bucureștiului. Lucrările de consolidare și restaurare ale Palatului Nifon sunt în curs de finalizare și au scos la iveală tehnici constructive inovatoare pentru sfârșitul de secol al XIX-lea în București, precum stâlpi și grinzi din fontă, dar si un sistem de preluare și stocare a apelor din precipitații în rezervoare subterane. Interviu cu Mircea Căpățână, arhitect, șef de proiect din partea POLARH Design care a coordonat lucrările de restaurare.

Foto: POLARH Design

Palatul Nifon, renăscut în toată măreția sa pariziană. Monumentul de pe Calea Victoriei, proiectat de arhitectul regal Paul Gottereau, era în pericol iminent de prăbușire

Articol de Antoaneta Dohotariu / 06 oct. 2025 / B365.ro / Rubrică susținută de Constructii Erbasu - membru UNRMI

Încă de la edificarea Palatului Nifon, în îndepărtatul an 1891, clădirea monumentală domină intersecția a două străzi istorice, Calea Victoriei și strada Doamnei, din apropierea Centrului Vechi al Bucureștiului.
Lucrările de consolidare și restaurare ale Palatului Nifon sunt în curs de finalizare și au scos la iveală tehnici constructive inovatoare pentru sfârșitul de secol al XIX-lea în București, precum stâlpi și grinzi din fontă, dar si un sistem de preluare și stocare a apelor din precipitații în rezervoare subterane.

În perioada interbelică Palatul Nifon adăpostea la parter magazine și prăvălii cu mari vitrine. A fost refăcută inclusiv pictura murală 

Ridicată pe locul vechiului han al cojocarului Dedu, clădirea monument istoric nu a fost niciodată consolidată sau restaurată până în prezent.
Conceput în formă de U, cu trei fațade realizate cu mult rafinament, cu fațada posterioară orientată spre Biserica Doamnei, Palatul Nifon a rezistat numeroaselor cutremure și incendii.
Scara monumentală, bijuterie a artei feroneriei, se află acum în curs de restaurare.
Publicăm în premieră planurile originale ale  clădirii Palatul Nifon, asa cum au fost concepute de arhitectul francez Paul Gottereau.
Mai jos, interviu cu arhitectul Mircea Căpățână, șef de proiect din partea POLARH Design, care a coordonat lucrările de readucere la strălucirea de odinioară a acestei clădiri emblematice pentru cultura și arhitectura vechiului București.

Proiectul de consolidarea și amenajare a Centrului Educațional și Social Pastoral Nifon Mitropolitul (Palatul Nifon), a constat în lucrări de consolidare și restaurare, revenire la planimetria originală și la relațiile spațiale și vizuale inițiale ale clădirii, cu cele două curți interioare, și refacerea tuturor sistemelor de instalații interioare.

Beneficiarul lucrărilor este Arhiepiscopia Bucureștilor, iar sursa de finanțare a fost asigurată prin Programul Național de Construcții de Interes Public sau social, derulat prin intermediul Companiei Naționale de Investiții C.N.I-S.A.

Valoarea totala a investiției se ridică la circa 90 de milioane de lei, din care beneficiarul final suportă circa 1,2 milioane. Antreprenorul general este S.C Construcții Erbașu S.A îm colaborare cu EURAS.

Clădirea, realizată în stil neoclasic, are 6391 mp suprafață desfășurată, două etaje, mansardă și pod și se află pe Lista Monumentelor Istorice (poziția 854, cod LMI B-II-m-B-18583), sub denumirea de “Așezămintele Nifon”.

Palatul Nifon se afla în stare avansată de degradare, pereții își pierduseră în întregime tencuiala

Esența uriașului și complicatului proiect de readucere la viață a clădirii a constat în revenirea la concepția originară realizată de arh. Paul Gottereau, așa cum a fost descoperită în arhive.

Fațadele și planul Palatului Nifon. Dosarul de autorizare, Palatul Nifon. Sursa: Arhivele Naționale, fondul Primăriei Municipiului București, Serviciul Tehnic, Dosar 41/1888.


Autorizaţia de Construire, cu nr. 23 / 24 feb. 1888 a fost emisă de Primăria Orașului Bucuresci, Direcțiunea Lucrărilor Tecnice și se află la Arhivele Naționale, fondul Primăriei Municipiului București, Serviciul Tehnic, Dosar 41/1888. Cităm din descrierea inițială a proiectului:

“Case de zid masiv lucrate cu mortar de var, învelite cu metal, întocmai planurilor prezintate şi aprobate”.

De-a lungul existenței sale, Palatul Nifon a suferit numeroase intervenții interioare şi exterioare: compartimentări, introducerea unei supante peste parter (la jumătatea sec. XX), modificări ale formei golurilor din fațada parterului, construirea unor extinderi în curțile interioare.
Intervențiile au avut un efect negativ asupra stării de conservare a clădirii monument istoric.
Problemele structurale, de umiditate excesivă a subsolului și a parterului în anumite zone, au dus atât la modificarea conceptului planimetric și volumetric inițial, dar și la pierderea monumentalității prin distrugerea a numeroase componente artistice interioare: stucaturi policrome, tâmplării decorative, pictura murală.
(Sursa: Proiectul de arhitectură al Palatului Nifon, realizat de echipa Polarh Design).

Mitropolitul Nifon a prezidat Adunarea Electivă a Țării Românești, care l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859, realizându-se asfel de facto Unirea Principatelor Române

Nifon Mitropolitul Primat al Ungro-Vlahiei (1872).
Pictură Gheorghe Tattarescu. Sursa imaginii: Dependent de Artă.

Cu vad bun și deschidere la două artere comerciale importante (Calea Victoriei și Strada Doamnei) clădirea cu spații comerciale la parter, cu ferestre generoase, asigura veniturile Seminarului Teologic “Nifon Mitropolitul”.
Palatul Nifon a fost construit pentru susținerea financiară a Seminarului Teologic, respectând astfel dorința Mitropolitului Primat Nifon, lăsată prin testament.
Mitropolitul Nifon Rusailă (1789-1875), s-a născut într-o familie de aromâni din mahalaua Oțetarilor, pe Ulița Teilor (azi str. Vasile Lascăr), și a fost primul Mitropolit al celor două regiuni istorice unite, Moldova și Muntenia.
Plecat de jos, fiu al unui negustor blănar venit la București din localitatea Castoria din Macedonia, Nifon Rusailă a urcat toate treptele ierarhiei bisericești și a devenit Mitropolit primat al Ungro-Vlahiei.

La 10 mai 1866, la intrarea în București, Mitropolitul Nifon l-a întâmpinat pe Prințul Carol de Hohenzollern, care a depus, în aceeași zi, jurământul de credință ca Domnitor al Principatelor Unite

În anul 1872 se înființează prin Decret Regal Seminarul Teologic “Nifon” cu scopul de a acorda burse elevelor eminenți și fără venituri.

“Preoțimea noastră zace în întunericul cel mai gros, din care va putea ieși numai dacă va începe să-și simtă și să-și înțeleagă înalta sa chemare, scria Mitropolitul Nifon”.

Clădirea Seminarului se afla la intersecția străzilor 11 iunie și Calea Rahovei, iar instituția de învățământ a funcționat până în anul 1948.
Seminarul teologic a fost înființat exclusiv din fondurile Mitropolitului Nifon.

“Toată averea mea părintească, toate îndelungatele mele economii, ce mi-am impus, tot ce am agonisit din frageda mea vârstă până acum le consacru cu inima voioasă la învățământul fiilor prezenți și viitori ai României, scumpa și mult iubita mea patrie”.
(din Testamentul Mitropolitului Nifon).

La 11 decembrie 1874, Mitropolitul Nifon înființează un “Fond special pentru instrucțiunea și formarea cetățenilor folositori țării”, elevii Seminarului având libertatea să aleagă și alte cariere, în afară de cea a preoției.

După trecerea Mitropolitului Nifon la cele veșnice, pentru susținerea binefacerilor și planurilor sale vizionare, Palatul Nifon s-a dat spre închiriere și devine generator de venituri

Fațadele proiectate de arh. Paul Gottereau urmăresc strada Doamnei și Calea Victoriei și au fost realizate cu multă atenție și delicatețe, ornamentele fiind făcute cu mult rafinament. Primul registru (parter) este tratat mai simplu, cu bosaje lise sau buciardate și cu pilaștri încastrați, marcați de capiteluri compozite.
Ferestrele de la parter sunt foarte generoase, permițând o iluminare bună la interior, având în vedere că în această clădire au funcționat multe prăvălii, ferestrele fiind altădată cu ramă dreptunghiulară, astăzi rotunjite în partea superioară”.
(Studiu Istoric. “Așezămintele Nifon Mitropolitul. Palatul Nifon București”).

La restaurarea Palatului Nifon s-au păstrat elementele decorative care au supraviețuit timpului. Lipsurile au fost completate și refăcute

“Ușa de acces din strada Doamnei, fără a fi monumentală, este bogat ornamentată cu elemente decorative realizate din fier forjat. Ferestrele etajului 1 sunt prevăzute cu ancadramente simplu traforate, continuate cu o friză ornamentală cu elemente vegetale și florale, separate de mici medalioane simple și mici frontoane triunghiulare.

Etajul 2, mai simplu ornamental în câmp, are ferestre cu deschidere mai mică, separate de colonete simple, reeditând modelul floral și vegetal al etajului . Zona centrală a zonelor laterale ale clădirii sunt legate prin pseudo-turnuri cu acoperișuri puternice, care sunt și ele tratate diferit de restul acoperișului”.
(Sursa: Studiu Istoric. “Așezămintele Nifon Mitropolitul. Palatul Nifon București”)

Elementul spectaculos pe fațada posterioară, dinspre Biserica Doamnei, îl constituie corpul decroșat în care s-a realizat o monumentală scară de marmură, marcată la exterior printr-o friză elicoidală, ce urmărește desfășurarea scării

B365: S-au păstrat planșele arhitectului Paul Gottereau, ați găsit în arhive proiectul edificiului. Cum era Palatul Nifon în anii săi de glorie?

Arh. Mircea Căpățână: Palatul Nifon este un imobil foarte interesant. A fost o clădire rezidențială, judecând după felul în care a fost construită. Imobilul avea 4 apartamente pe fiecare nivel, spații comerciale la parter și un subsol dedicat acestora.

Palatul avea initial două curți interioare, iar aprovizionarea magazinelor de la parter se făcea prin aceste curți, iar la mansardă probabil că locuia personalul de serviciu.

Este interesant faptul că edificiul avea un sistem de preluare a apelor de precipitații, pentru că la acel moment Bucureștiul nu avea rețea de apă potabilă.

„Toată apa de pe acoperiș ajungea în rezervoare subterane pe care le-am descoperit în timpul lucrărilor. Existau și tuneluri de legătură între rezervoare, acestea fiind cercetate odată cu lucrările de săpături din subsol”

Arh. Mircea Căpățână: Planurile arh. Paul Gottereau au fost foarte importante pentru conceptul nostru de restaurare. Proiectul original însă nu a fost respectat întru totul, suferind modificări substanțiale încă din timpul lucrărilor de construire. Am încercat să distingem ce a fost conceput de arh. Paul Gottereau de alte intervenții ulterioare, ceea ce a presupus o muncă dificilă de cercetare, bazată pe planurile din arhivă. Concluzia finală a fost ca, în mare parte, Palatul Nifon este proiectul si concepția autentică a arh. Paul Gottereau, inclusiv rezervoarele de apă și tunelurile de legatură.

Paul Gottereau, arhitectul Regelui Carol I, a transformat și a extins Palatul Cotroceni, Palatul Regal din Calea Victoriei și a proiectat clădirea Fundației Carol I, azi Biblioteca Centrală Universitară și Palatul C.E.C

Conform cercetărilor în arhive efectuate de istoricului de artă Oana Marinache (arhivadearhitectura.ro), Paul Gottereau (1843-1924) a fost admis în anul 1864 la Școala de Arte Frumoase din Paris, dar a urmat doar câteva cursuri până în anul 1865. Oana Marinache semnează și lucrarea “Paul Gottereau, un regal în arhitectură”, ed. Istoria Artei, 2017.
Paul Gottereau a fost adus la București de tatăl sau, Alfred Gottereau, cu care va colabora în ridicarea mai multor edificii.

“Arhitectului Paul Gottereau îi datorăm atmosfera pariziană pe care o imprimă Bucureștiului prin reședințe sau clădiri publice”

Oana Marinache, istoric de artă: Cercetarea în arhive și trimiterile bibliografice au scos la lumină principalele lucrări realizate de arhitectul francez în țara noastră în perioada 1873-1902.
Paul Gottereau este unul dintre cei mai prolifici creatori, înnoind arhitectura românească din timpul domniei Regelui Carol I. De numele său se leagă importante clădiri publice, dar cele mai multe construcții proiectate de el au avut comanditari privați, mari nume ale protipendadei bucureștene: Cantacuzino, Lahovary, Filipescu, Bibescu, Văcărescu.
Marea majoritate a caselor particulare se găseau în București, dar a realizat și reședințe extraurbane, conace și palate.

“În Centrul Vechi al Bucureștiului, Paul Gottereau a construit mai multe instituții financiar-bancare și a modernizat hanuri”

Oana Marinache, istoric de artă: Activitatea sa a atins punctul culminant în perioada colaborării cu Familia Regală și princiară a României, pentru care realizează transformările și extinderile Palatelor din Calea Victoriei și de la Cotroceni, precum și Fundația Carol I.
Stilul practicat de arhitect este cel academist beaux-arts, folosind adesea elemente neoclasice. A fost decorat cu Steaua României, fiind făcut cavaler și comandor al Coroanei.
În anul 1897 a primit Legiunea de Onoare franceză în grad de cavaler. La începutul secolului al XX-lea se întoarce la Paris, activitatea sa de acolo nefiindu-ne cunoscută.

“Tehnici de construire revoluționare pentru sfârșit de secol XIX. Palatul Nifon a fost ridicat cu o structură mixtă cu zidării portante, dar și cu stâlpi și grinzi din fontă turnată, unii vizibili, iar alții înglobați în zidării”

Arh. Mircea Căpățână Inițial, a fost greu de înțeles pentru noi cum Palatul a rămas intact după toate cutremurele iar structura n-a fost afectată în niciun fel, în condițiile în care existau 2 etaje masive de zidărie așezate pe un parter liber cu vitrine mari la nivelul fațadelor.
Însă după ce am decopertat, am descoperit că Palatul proiectat de arh. Paul Gottereau are coloane de fontă care merg de la parter până la nivelul podului, iar grinzi metalice susțin compartimentarile din zidărie.
Palatul Nifon este o construcție realizată așadar în anul 1888, pe o structură metalică parțial înglobată în zidărie portantă. Nu ne așteptăm să găsim aceste elemente metalice într-o pondere atât de mare.
Stâlpii aparenți din fontă de la nivelul parterului au fost turnați într-o formă artistică, cu bază, fus și capitel, în timp ce stâlpii metalici înglobați în ziduri, au fost realizați sub formă eliptică pentru a putea fi ascunși în grosimea zidurilor.
O structură modernă, foarte bine gândită, cu pereți care n-aveau corespondență la nivelul inferior, cu grinzi metalice dublate sau triplate.

“Palatul Nifon a fost ridicat pe o structură foarte modernă, într-un secol în care inginerii nu erau întotdeauna prezenți pe șantiere”

Arh. Mircea Căpățână: Subsolul Palatului Nifon era boltit cu cărămidă și, probabil, servea la depozitarea mărfurilor magazinelor. Parterul era foarte liber și a fost construit pe o structură metalică cu stâlpi de fontă și grinzi tot de fontă pe mai multe direcții deoarece, având acest caracter comercial, vitrina trebuia să fie cât mai mare către stradă.

“La cele două niveluri rezidențiale, cu apartamente de un standard ridicat, se urca pe o scară monumentală semicirculară”

Arh. Mircea Căpățână: Nu îmi este foarte clar dacă înainte de cel de-al Doilea Război Mondial chiar a locuit cineva acolo sau erau folosite ca apartamente de protocol. Cert este că în perioada interbelică clădirea a fost masiv modificată.
La începutul lucrărilor, fațadele aveau arcade la parter dar acestea clar nu făceau parte din proiectul inițial al arh. Paul Gottereau, fiind adăugate în anii 1940, după cum atestă inscripțiile muncitorilor regăsite după decopertări.
Provocarea a fost să revenim la perioada de dinainte de modificările făcute în perioada interbelică, dar și după anii 1990, respectiv să desfacem toate structurile din beton care au fost adăugate în timp, inclusiv să aducem la lumină coloanele de fontă care au fost îmbrăcate în cămăși din beton.
Norocul a fost că, atunci când au suferit aceste intervenții, în perioada interbelică, au îmbrăcate în hârtie și, practic, am putut să le decopertăm de cămășile de beton fără le afectăm.
Aceste intervenții asupra coloanelor de fontă au pornit de la unul dintre spațiile comerciale la care fost adăugat un mezanin, adică un etaj intermediar, cu un balcon. Balconul (mezaninul intermediar) a fost desfăcut prin proiect pentru că nu făcea parte din concepția inițială a imobilului și nu prezența suficientă stabilitate, fiind agățat impropriu de coloanele de fontă.

“Cele două curți interioare au fost degajate integral revenind la concepția inițială, la planurile arh. Paul Gottereau. Decorațiile interioare au fost refăcute”

Arh. Mircea Căpățână: Am încercat, pe cât posibil, să refacem relația vizuală inițială pe care o avea inițial Palatul cu Biserica Doamnei. În momentul în care pășeai pe intrarea dinspre str. Doamnei, cea de vizavi de Palatul Marmorosch Blank, puteai să întrezărești silueta Bisericii Doamnei. Axul de vizibilitate a fost obturat de pereți adăugați la nivelul parterului în diferite etape. Decorațiile interioare inițiale de la parterul clădirii (stucaturi și profiluri), erau în mare parte distruse. Din fericire, am găsit urme și martori pentru a putea reface aceste decorații în spațiul comercial dinspre strada Doamnei.

“La etajele 1 și 2 au fost restaurate toate decorațiile din ipsos de la nivelul plafoanelor”

Arh. Mircea Căpățână: Pe baza sondajelor stratigrafice am refăcut inclusiv policromia acestor decorații. În holurile de la scară semicirculară există pictură murală al secco, cu motive geometrice, aceasta fiind integral restaurată.
La nivelul mansardei, acoperișul a necesitat refacerea integrală cu revenirea la volumetria inițială dar, de data aceasta, cu structură principala metalică, de altfel în spiritul monumentului.
Menționez că, în momentul în care am decopertat pereții de compartimentare de la nivelul mansardei am regăsit structura șarpantei, cu urme majore de arsuri ca urmare a nenumăratelor incendii.
Deoarece clădirea se învecinează cu multe imobile înalte, am luat măsuri pentru protecția împotriva incendiilor, în așa fel încât s-a diminuat proporția materialului lemnos, optându-se pentru cadre metalice înglobate în pereții de compartimentare din mansardă.

“Decorațiile de pe fațadele principale au fost turnate, în mare parte, din nou”

B365: Ce porțiuni au fost refăcute integral?

Arh. Mircea Căpățână: Am realizat o scanare cu laser a volumetriei acoperișului cu scopul de a păstra exact forma și aspectul inițial. În plus, s-au refăcut vasele decorative care erau amplasate inițial pe cornișă, fiind vizibile în fotografiile de epoca, dar care dispăruseră între timp.
Decorațiile de pe fațadele principale au fost turnate în mare parte din nou. Inițial confecționate din ipsos și suferind intervenii multiple, acestea nu au putut fi restaurate, recurgându-se la soluția de a realiza replici identice din materiale mai durabile.
Pe fațadele din arhivă, la nivelul parterului se vedeau desenate bosaje orizontale (nuturi profunde), care este posibil să fi fost ulterior tencuite și ascunse. În momentul în care am făcut sondajele de parament, au apărut de sub tencuiala de ciment, șanțuri orizontale în zidărie, pe baza acestor informații reușind să refacem ulterior profilul acestor bosaje.
La orice clădire veche, provocarea cea mai mare a restauratorilor este de a acomoda sisteme moderne de instalații fără că acestea să afecteze arhitectura monumentului istoric.
Imobilul era prevăzut inițial cu sobe și nu avea un sistem de încălzire centrală, iar pentru a atinge parametri de conform necesari funcționarii clădirii au fost necesare instalații de climatizare, ventilații mecanice, sisteme de detecție și stingere a incendiilor, rețele de curenți slabi, etc.

“Cel mai dificil aspect a fost însă iluminatul arhitectural al fațadelor”

Arh. Mircea Căpățână: Au fost necesare nenumărate probe în teren, exact ca la proiectul Palatului Universității, cu scopul de a găsi cea mai bună soluție și cele mai bune echipamente pentru a pune în evidență, prin iluminat, arhitectura deosebită a clădirii.

Foto: POLARH Design

Toate articolele din secțiune
Next

SPA Architecture la “Birouri de Arhitectură in Spotlight” din seria CONSOFT Compass