Carte: Evaluarea riscului seismic pentru clădirile rezidențiale din Bucureşti construite înainte de 1990
O recomandare pentru un studiu al comportării construcțiilor rezidențiale, edificate in București înainte de 1990, la acțiuni din exploatare si seismice:"“Evaluarea riscului seismic pentru clădirile rezidențiale din București construite înainte de 1990”, autori Florin Pavel și Paul Ioan. O analiză exhaustivă a tipurilor de structuri realizate de-a lungul anilor în București, avariile și degradările specifice fiecărui tip de structură, prezentarea succintă a diverselor sisteme de consolidare realizate de-a lungul anilor și abordarea problematicii fondului construit din București.
Cartea reușește să facă o inventariere exhaustivă a tipurilor de structuri ce au fost realizate de-a lungul anilor în București
Au fost inventariate avariile și degradările specifice fiecărui tip de structură,s-au prezentat succint diverse sisteme de consolidare realizate de-a lungul anilor, de la clasicele cămășuiri cu tencuială armată sau torcret uscat, la introducerea de noi elemente structurale din beton armat (de regulă pereți structurali). Sunt prezentate și soluții mai noi în care s-au păstrat elementele reprezentative, importante din punct de vedere urbanistic, arhitectural, istoric (de regulă fațadele) și s-au realizat elemente structurale noi din beton sau metal care dau o nouă viață construcției, cu durabilitate, funcționalitate și siguranță mult mai mare în exploatare, fără să agreseze aspectul arhitectural al orașului.
Autorii, care au o bogată experiență atât în domeniul proiectării,expertizării, consolidării construcțiilor, cât și în domeniul hazardului seismic, au realizat o radiografie a situației fondului construit al Bucureștiului,folositoare celor interesați de frumusețea și ingeniozitatea soluțiilor inginerești folosite la edificarea clădirilor orașului, cât mai soluțiilor inginerești folosite la edificarea clădirilor orașului, cât mai de protejare a fondului construit și a populației orașului.
Descriere
Bucureștiul, fiind amplasat într-o zonă cu seismicitate ridicată (cea mai mare a unei capitale din Europa), a fost întotdeauna afectat de efectele distrugătoare ale seismelor vrâncene. Pentru prima dată s-a pus problema, la nivelul oficialităților statului, protejării arealului construit, după cutremurul devastator din 10 noiembrie 1940, când România se afla în stare de război. În 1942, respectiv 1946, apar primele reglementări tehnice pentru protejarea/consolidarea clădirilor existente și s-au enunțat primele criterii de conformare structurală ale celor noi. În acea perioadă, se făcea trecerea de la clădirile cu structură portantă din zidărie la cele cu structură portantă din beton, dar la care zidăria încă juca rolul principal la preluarea încărcărilor orizontale din seism.
Primele planșee din beton armat au fost realizate în anul 1904 de eminentul inginer Elie Radu la Spitalul Brâncovenesc, înlocuind planșeele din lemn cu unele din beton în sistem de placă și grinzi pe o singură direcție (una dintre grinzi se află din 1984 în fața Facultății de Construcții Civile, Industriale și Agricole din București, după demolarea spitalului). La doi ani după această realizare inginerească este inaugurat primul pod realizat integral din beton armat în Parcul Carol de marele inventator Gogu Constantinescu (inventatorul sonicității, al teoriei betonului, a cutiei automate de mașină etc). Se consideră că prima construcție cu structură din beton armat din România este Hotelul Athénée Palace, inaugurat în anul 1910 și proiectat tot de Gogu Constantinescu. În același an se inaugurează Cazinoul din Constanța, o clădire care combină strălucit zidărie din piatră și cărămidă cu centuri din profile metalice, planșee din profile metalice și bolțișoare de cărămidă cu stâlpi din beton armat. Structura este proiectată de inginerul Gogu Constantinescu, iar șarpanta, integral metalică, de inginerul Anghel Saligny.
După 1945 a început trecerea masivă la structuri din zidărie portantă și elemente din beton armat (planșee și uneori stâlpi) și la structuri la care betonul avea rolul dominant în preluarea atât a încărcărilor gravitaționale, cât și a celor seismice, ajungând relativ rapid, în anii 1965-75, la structuri performante de până la P+14 etaje în sistem monolit, cofraje glisante sau prefabricate. Structuri ce au avut o comportare foarte bună la seismele majore din anii 1977, 1986 și 1990.
O dată cu trecerea timpului, sistemul normativ tehnic s-a dezvoltat foarte mult și s-a îmbunătățit permanent din propria experiență a inginerilor români, cât și din normele tehnice din țările dezvoltate din punct de vedere tehnic, în special Rusia, Germania, Japonia, Noua Zeelandă. După seismul din mai 1990, s-a pus accentul pe identificarea clădirilor din București, și nu numai, ce prezintă riscul cedării în cazul unui seism. S-a dezvoltat seria de normative P100 care, de la sfârșitul anului 1996, a introdus conceptul de „Clasa de Risc Seismic”. Ministerul Lucrărilor Publice, care inițiase un amplu proces de expertizare a clădirilor, a introdus „Bulina Roșie” care marca clădirile din clasa de risc seismic Rs I, pentru a menține trează conștiința cetățenilor de pericolul unui nou seism ce poate produce pagube și victime majore, dacă nu se fac lucrări de consolidare. Timpul a trecut în defavoarea locuitorilor și a construcțiilor, care au îmbătrânit împreună în ritm aproape egal. S-a constatat că betonul, considerat inițial veșnic, îmbătrânește și el rapid (la scara istoriei) în prezența unor agenți corozivi permanenți într-o metropolă – dioxidul de carbon și umiditatea atmosferică. S-a ajuns într-o situație critică în care, cu mare greutate, poți decide ce să faci: consolidezi un beton bătrân (carbonatat) și bolnav sau să refaci structura din nou după noile tehnologii, care asigură o durabilitate mai mare și, evident, o siguranță în exploatare și la acțiune seismică mai bună.
Cartea reușește să facă o inventariere exhaustivă a tipurilor de structuri ce au fost realizate de-a lungul anilor în București. Au fost inventariate avariile și degradările specifice fiecărui tip de structură, s-au prezentat succint diverse sisteme de consolidare realizate de-a lungul anilor, de la clasicele cămășuiri cu tencuială armată sau torcret uscat, la introducerea de noi elemente structurale din beton armat (de regulă pereți structurali). Sunt prezentate și soluții mai noi în care s-au păstrat elementele reprezentative, importante din punct de vedere urbanistic, arhitectural, istoric (de regulă fațadele) și s-au realizat elemente structurale noi din beton sau metal care dau o nouă viață construcției, cu durabilitate, funcționalitate și siguranță mult mai mare în exploatare, fără să agreseze aspectul arhitectural al orașului.
Autorii, care au o bogată experiență atât în domeniul proiectării, expertizării, consolidării construcțiilor, cât și în domeniul hazardului seismic, au realizat o radiografie a situației fondului construit al Bucureștiului, folositoare celor interesați de frumusețea și ingeniozitatea soluțiilor inginerești folosite la edificarea clădirilor orașului, cât mai ales celor care trebuie să impună riguros, cu respect și știință, soluțiile de protejare a fondului construit și a populației orașului.
Academician Nicolae St. NOICA
București, septembrie 2024
Evaluarea riscului seismic pentru clădirile rezidențiale din Bucureşti construite înainte de 1990
Autori: Paul Ioan, Florin Pavel
Anul publicării: 2024
Dimensiuni: 210 x 297 x 20 mm
ISBN: 978-606-596-171-5
Limba: Română
Număr de pagini: 368
CONEXIUNI
PROFESIONAL CONSTRUCT - Director general conf. dr. ing. Paul IOAN
https://p-c.ro/echipa/
Editura Nouă - E9
https://www.e9.ro/shop/evaluarea-riscului-seismic-pentru-cladirile-rezidentiale-din-bucuresti-construite-inainte-de-1990
Librăria CĂRTUREȘTI
https://carturesti.ro/carte/evaluarea-riscului-seismic-pentru-cladirile-rezidentiale-din-bucuresti-construite-inainte-de-1990-4168137813?p=1
